Porumbul este una dintre cele mai importante plante de cultură datorită multiplelor sale îmbunătăţiri. Boabele se utilizează pe scară largă în alimentaţia oamenilor , în industrie şi în furajarea animalelor. Ele sunt bogate în proteină şi grăsimi .Din 100 kg boabe de porumb se poate obţine unul din următoarele produse : 77 kg făină , 63 kg amidon , 71 kg glucoză sau 44 l alcool.

O enormă importanţă pentru hrana animalelor o prezintă porumbul verde sau însilozat. Tulpinile de porumb cultivat , pentru boabe prezintă , de asemenea un interes deosebit pentru hrănirea animalelor.

Porumbul s-a extins în cultură şi datorită unor particularităţi fitotehnice şi biologice deosebite: rezistă bine la secetă şi cădere , este atacat de puţine boli şi dăunători , se poate cultiva pe terenuri forte diferite şi în condiţii climatice diferite, suportă monocultura , fiind prăşitoare , lasă terenul curat de buruieni , constituie o bună premergătoare pentru foarte multe plante chiar pentru grâul de toamnă, valorifică foarte bine îngrăşămintele organice şi minerale.

În economia cerealieră a ţării noastre, porumbul deţine locul cel mai important , având cea mai mare contribuţie la producţia globală.

FACTORI DE VEGETAŢIE

Faţă de temperatură

Porumbul intră în categoria plantelor cu cerinţe ridicate faţă de temperatură. Temperatura minimă de germinaţie a porumbului este de 8-10 C.

Temperaturile scăzute după semănat au influenţă negativă evidentă asupra creşterii plantelor de porumb. Capacitatea de refacere a plantelor de porumb când în timpul germinaţiei se înregistrează scăzute este însă destul de ridicată şi din acest punct de vedere există mari diferenţe între hibrizi.

Temperaturile prea ridicate determină reducerea vitalităţii polenului şi împiedicarea germinaţiei acestuia pe stigmate. Aceste cauze conduc la obţinerea în lan a unui mare număr de plante sterile.

Faţă de umiditate

Porumbul este o plantă rezistentă la secetă . Această însuşire este asigurată de un consum de apă redus , de sistemul radicular foarte dezvoltat şi profund şi de capacitatea plantei de a se adapta la condiţii de secetă prin reducerea suprafeţei de transpiraţie.

Cerinţele porumbului faţă de umiditate sunt diferite de-a lungul perioadei de vegetaţie a plantei. Pentru germinaţie , boabele de porumb absorb a cantitate de apă egală cu 27 – 34 % din greutatea lor.

Necesarul de apă al porumbului se măreşte pe măsură ce plantele înaintează în vegetaţie, consumul maxim înregistrându-se în perioada începând dinaintea înspicatului şi până la începutul fazei de coacere în ceară. Umiditatea solului din această perioadă asigură fecundarea şi formarea bobului. Migrarea substanţelor asimilate din frunze spre bob, aprovizionarea plantei în cele mai bune condiţii cu substanţe minerale.

Perioada critică pentru apă la porumb durează în jur de 50 zile . În ţara noastră , în partea de sud , cu deosebire în Bărăgan , secetele de vară sunt foarte frecvente. În unii ani , arşiţele puternice asociate cu insuficienţa umidităţii în sol, în perioada de formare a bobului , determină la porumb recolte scăzute.

O deosebită importanţă prezintă rezerva de apă a solului , în primăvară, inclusiv precipitaţiile care cad în timpul iernii. O cantitate mare de apă acumulată în sol prin precipitaţii din timpul lunilor de iarnă poate asigura vegetaţia porumbului în primele două luni de vegetaţie.

Cunoaşterea rezervei de apă a solului în primăvară are mare importanţă în ţara noastră, pentru stabilirea densităţii plantelor la hectar.

Faţă de sol

Porumbul nu trebuie considerat o plantă cu cerinţe deosebite faţă de sol . El se cultivă pe soluri foarte diferite din punct de vedere textural şi din punctul de vedere al pH –ului. În România , porumbul se întâlneşte în cultură pe toate solurile din seria cernoziomurilor , pe brun-roşcate de pădure pe podzoluri , pe soluri aluviale, pe soluri nisipoase şi pe alte soluri. Dintre toate plantele, porumbul este acela care valorifică cel mai bine pământurile slabe.

Pe solurile cu fertilitate redusă, porumbul asigură producţii foarte ridicate prin aplicarea îngrăşămintelor organice şi minerale.